Conservarea sau chiar creşterea biodiversităţii exploataţiilor agricole s-ar putea îndeplini mai uşor dacă ar exista un cadru în care fermierii şi oamenii de ştiinţă să conlucreze la acest demers, se arată în concluziile unui studiu realizat recent în Elveţia şi citat de Revista pentru politici de mediu a Comisiei Europene.

Scăderea biodiversităţii fermelor, ca efect direct al industrializării agriculturii, reprezintă o problemă spinoasă pe care o aduc în discuţie din ce în ce mai des atât specialiştii de mediu, cât şi experţii în agricultură. Dacă, pentru mediul înconjurător, dispariţia a mii şi mii de specii de plante şi alte organisme nu poate să reprezinte decât o adevărată tragedie, reducerea faunei şi florei în ferme nu reprezintă o veste tocmai bună nici pentru agricultori.

Cele mai recente studii au demonstrat că polenizatorii, dar şi alte specii de plante şi vietăţi aduc o contribuţie importantă la creşterea cantităţii şi calităţii recoltelor agricole. Prin industrializarea agriculturii, o parte din aceste specii dispar astfel că, pe termen lung, scad randamentul şi calitatea suprafeţelor agricole. De aceea, rolul oamenilor de ştiinţă este de a găsi soluţii pentru conservarea şi creşterea biodiversităţii fară a reduce productivitatea fermelor.

Un studiu realizat recent de un grup de cercetători elveţieni a identificat drept posibiliă soluţie la această problemă colaborarea dintre agricultori şi oameni de ştiinţă prin realizarea unor măsurători care să identifice principalele cauze ale reducerii biodiversităţii în fiecare exploataţie în parte. Rezultatele măsurătorilor sunt, apoi, evaluate de specialişti care le recomandă agricultorilor schimbări în managementul fermei pentru a stimula biodiversitatea.

În cadrul studiului, au fost evaluate 19 ferme din Elveţia pentru a se descoperi care ar fi cele mai eficiente măsurători de folosit în acest demers. Rezultatele cercetărilor au arătat că cele mai bune tipuri de măsurători sunt cele care evaluează bogăţia medie şi unicitatea fermelor deoarece sunt uşor de înţeles şi comparabile între ferme, susţin autorii studiului. Bogăţia medie descrie varietatea speciilor găsite în fiecare fermă, în timp ce unicitatea fermelor ilustrează prezenţa speciilor rare şi foarte rare.

sursa: recolta.eu