Ultima generație de biocarburanţi, obţinuţi din alge, va fi disponibilă doar peste zece ani. Investitorii sunt însă pregătiţi pentru această piaţă, în ciuda obstacolelor de ordin tehnic şi economic, deoarece energia curată provenită din alge poate înlocui cu succes inclusiv kerosenul necesar industriei aviatice, scrie presa franceză.

Una dintre ţintele pe care Europa trebuie să le atingă până în 2020 o reprezintă folosirea biocarburanţilor, în transporturi, în proporţie de 10%. Potrivit hotărârilor legislative luate de Parlamentul European (PE), în 2013 biocarburanţii de primă generaţie au reprezentat 6% din energia finală consumată în transporturi. În paralel PE a fixat un obiectiv de 2,% pentru biocarburanţii din a doua şi din a treia generaţie.

Biocarburanţii de primă generaţie, obţinuţi din uleiuri şi zaharuri alimentare, de grâu, de porumb sau de trestie de zahăr, au atins maturitatea din punct de vedere industrial. Rămân însă dependenţi de ajutoarele guvernamentale şi ridică probleme în privinţa suprafeţelor agricole pe care le ocupă în defavoarea culturilor agricole destinate hranei. Cea de-a doua generaţie, bazată pe biomasa obţinută din lemn sau din paie, beneficiază de tehnologii deja consacrate.

Cea de-a treia generaţie, care are ca suport biomasa din alge, se află însă în stadiul de cercetare-dezvoltare. Algele sunt surse importante surse de acizi graşi cu un înalt conţinut energetic care pot fi convertiţi în biodizel sau chiar în kerosen.

Multiplele avantaje pe care biocarburanţii din alge le aduc faţă de biocombustibilii din prima şi a doua generaţie explică nerăbdarea investitorilor. Algele beneficiază de un randament de 30 de ori mai mare la hectar decât porumbul sau sfecla de zahăr, pot fi cultivate pe teren nearabil, iar microalgele pot produce de 100 de ori mai mult ulei decât plantele oleaginoase.

sursa: http://www.green-report.ro/